- emanáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. emanáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. emanáţiei; pl. emanáţii, art. emanáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
emanáţie
Look at other dictionaries:
emanaţie — EMANÁŢIE, emanaţii, s.f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ♢ (geol.) Emanaţie vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al… … Dicționar Român
efluviu — EFLÚVIU, efluvii, s.n. 1. Emanaţie gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoţită de zgomot sau căldură, între electrozii aflaţi la o… … Dicționar Român
miasmă — MIÁSMĂ, miasme, s.f. Emanaţie rău mirositoare; duhoare, putoare, exalaţie. [pr.: mi as ] – Din fr. miasme. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 Miasmă ≠ aromă, balsam Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MIÁSMĂ s. v.… … Dicționar Român
aromă — ARÓMĂ, arome, s.f. Emanaţie a unor substanţe plăcut mirositoare (şi cu gust plăcut); miros tare şi plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanţă care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din fr. arôme, lat. aroma. Trimis de ana zecheru, 01.02.2008.… … Dicționar Român
emanatism — EMANATÍSM s.n. Doctrină religioasă filozofică de tendinţă panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creaţie, ci s a născut din substanţa divinităţii printr un proces continuu de emanaţie; emanaţionism. – Din germ. Emanatism … Dicționar Român
fluid — FLUÍD, Ă, fluizi, de, adj., s.n. 1. adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. s.n. Corp lichid sau gazos care îşi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici. 3. s.n. Suflu, impuls, curent; emanaţie. – Din fr. fluide, lat.… … Dicționar Român
miros — MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s.n. l. Unul dintre cele cinci simţuri cu care sunt înzestraţi oamenii şi unele animale, prin care organismul primeşte informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe care emană vapori; capacitate… … Dicționar Român
solfatară — SOLFATÁRĂ, solfatare, s.f. Emanaţie vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat şi bioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 solfatáră s. f., pl. solfatáre… … Dicționar Român
degajare — DEGAJÁRE, degajări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) degaja şi rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mişcări, în comportare; nonşalanţă. 2. Operaţie de îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o … Dicționar Român
emanaţiune — EMANAŢIÚNE s.f. v. emanaţie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EMANAŢIÚNE s.f. v. emanaţie. Trimis de LauraGellner, 02.12.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
